40 de ani, cu visul „în poșetă”. Povestea succesului Laurei Olaru

Laura Olaru avea un mic business cu haine și îi mergea bine, însă nu se simțea pe deplin împlinită din punct de vedere profesional, așa că a renunțat la tot și a luat-o de la zero, într-un domeniu nou, de care, mai degrabă, s-a lăsat ea aleasă decât să-l fi ales ea: marochinăria. Era însă un vis pe care îl avea încă din copilărie, dar căruia nu îndrăznise să îi dea curs până la 40 de ani. Așa că l-a luat pe Bubu, soțul ei, și s-au mutat la București, unde știa că are șanse mai mari de reușită cu un astfel de business. 

„Am fugit după un vis. Și nu visam neapărat să devin mare designer, ci să fac ceva cu propriile-mi mâini. Îmi doream foarte mult să creez. Dintotdeauna am avut mintea foarte ocupată, cream imaginar încontinuu și mă atrăgea marochinăria. Ei, și ca să fiu sinceră până la capăt, cheltuiam foarte mulți bani pe genți și pe pantofi, așa că m-am gândit că poate ar fi mai bine să mi le fac singură. Așa am ajuns eu să fac genți. Cred, oricum, că mi-a fost sortit acest drum, dar, repet, nu mă visam designer, ci doar o fată care face genți. Mulți chiar mi-au zis că sunt nebună, că m-au apucat fanteziile la 40 de ani, dar a crezut familia în mine și asta mi-a fost suficient. Ulterior, cei din jurul meu m-au ridicat la rang de designer”, se amuză Laura, în timp ce povestește despre visul copilei „crețe și ciufulite”, așa cum este alintată ea și acum. A început timid afacerea, cu o mașină de cusut primită cadou de la părinți și furând meserie din puținele ateliere de marochinărie care mai există în România.